Românii din Voivodina | |
Statutul românilor din Voivodina | |
Româna din Voivodina | |
Literatură română în Voivodina | |
Consiliul Naţional Român | |
Comunitatea Românilor din Serbia | |
Alianţa Românilor din Voivodina | |
Personalităţi româneşti în Voivodina | |
Comunităţi de români în Voivodina
|
Portal Voivodina |
În Voivodina locuiesc 34 576 de români, concentraţi în 42 de localităţi.[1] Odată cu garantarea autonomiei în Voivodina, limba română a primit statut oficial împreună cu grafia latină, după cum se precizează în Statutul Provinciei Autonome Voivodina, Dispoziţiile de Bază, articolul 6:
Fișier:Cquote2.svg | În activitatea organelor Provinciei Autonome Voivodina în uz oficial cu limba sârbocroată şi scrierea chirilică, iar scrierea latină, în modul stabilit de lege, sunt concomitent şi limbile maghiară, slovacă, română şi ruteană şi scrierile lor şi limbile şi scrierile altor naţionalităţi în modul stabilit de lege. | Fișier:Cquote2.svg — Statutul P.A.V. |
Astfel, în majoritatea segmentelor societăţii, poate fi utilizată limba română.
O altă importantă comunitate românească din Serbia este cea a românilor timoceni. Aceştia însă nu se bucură de aceleaşi drepturi ca şi românii din Voivodina.
Istorie[]
După Primul Război Mondial, în urma Conferinţei de pace de la Paris, Banatul istoric a fost împărţit între Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (RSCS) şi România.[2] În 1998, profesorul universitar dr. Gligor Popi estima că în 1921 erau aproape 80 000 de români în Voivodina .[3]. Acest cercetător afirmă totodată că circa 50 000 de sârbi şi croaţi au continuat sa trăiască în Banatul românesc după Conferinţa de Pace de la Paris .[4]
Guvernele celor două ţări s-au implicat în soluţionarea litigiului iniţial prin încheierea unor convenţii şi acorduri reciproce privind românii din RSCS şi, respectiv, sârbii şi croaţii din Regatul României. Cu toate că Tratatul de Pace de la Saint-Germain din 10 septembrie 1919 prevedea protectoratul internaţional al minorităţilor din RSCS, aceste clauze nu au fost aplicate în mod constant, fiind înregistrate numeroase abuzuri.[4]
1-5% 5-10% 10-15% | 15-25% 25-35% peste 35% |
Datorită conjuncturii care s-a creat după Primul Război Mondial, mulţi preoţi, învăţători, avocaţi, medici şi funcţionari (intelectualitatea), au părăsit Banatul sârbesc, împreună cu multe familii de ţărani, pentru a se stabili în România. Consecinţă imediată a acestei emigrări a fost degradarea învăţământului, în special cel primar: din cei 105 învăţători care au funcţionat înainte de primul război mondial, 72 au plecat în România. Totodată, şcolile confesionale au devenit şcoli de stat, iar autorităţile centrale au trimis în satele româneşti învăţători sârbi, bulgari şi ruşi, care nu cunoşteau limba română. Această situaţie a fost rezolvată abia în 1935, când în baza unei convenţii, Ministerul Învăţământului de la Belgrad a numit în şcolile din satele cu populaţie majoritară românească învăţători „contractuali”, chemaţi din România, urmând ca la sfârşitul anului să activeze în acest regim în total 47 de învăţători.
Protopopul Traian Oprea, din Vârşeţ a întocmit cele „24 de plângeri”", expuse public, în care arăta nedreptăţile săvârşite faţă de membrii minorităţii române: aceştia nu beneficiau de efectele reformei agrare, nefiind împroprietăriţi; studenţii şi elevii care studiau în România nu puteau obţine paşapoarte; autorităţile nu aprobau statutele „Asociaţiei Culturale Române” şi ale „Asociaţiei Studenţilor”, organizate în scopul dezvoltării intelectuale şi spirituale; interdicţia de a folosi manualele şcolare primite din România.
Pe 10 februarie 1923 a fost constituit „Partidul Român” la Alibunar, pentru apărarea drepturilor naţionale, sociale şi culturale ale minorităţii române. Dr. Aurel Novac , fost deputat în Parlamentul de la Pesta înainte de război, a fost primul preşedinte al acestui partid. În martie 1923, Ioan Jianu a fost ales primul deputat în Parlamentul de la Belgrad . În aceaşi lună a apărut la Panciova, ziarul „Graiul românesc”, organul de presă al Partidului Român. În noiembrie 1923, a fost constituită „Asociatia Culturală Româna” din Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, cu având ca obiective propăşirea naţională şi spirituală precum şi păstrarea tradiţiilor româneşti.
În perioada interbelică au apărut deasemeni în Voivodina publicaţiile de limbă română „Nădejdea” (până în 1944) şi „Foaia poporului român” (până în 1938) care era publicaţia Asociaţiei Culturale „Astra”, înfiinţată în 1899, închisă în 1914 şi reînfiinţată la 19 martie 1936. Asociaţia denumită după asociaţia similară din Transilvania a avut un rol semnificativ în dezvoltarea culturală a românilor din Voivodina.[5] Programul Asociaţiei Astra cuprindea:
Fișier:Cquote2.svg | Promovarea culturii poporului român prin editarea publicaţiilor literare, ştiinţifice şi artistice, înfiinţarea căminelor culturale, a bibliotecilor, a sălilor de lectură, respectiv de cetire, a societăţilor muzicale şi de cântare, a corurilor şi fanfarelor, muzeelor şi altor colecţii; decernarea de premii şi acordarea de burse, organizarea de expoziţii şi prelegeri publice. | Fișier:Cquote2.png |
Practic, „Astra“ şi-a sfârşit activitatea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Ocupanţii germani au încercat reluarea acestei publicaţii, care a dispărut în anii postbelici .
După al Doilea Război Mondial, Voivodina a avut de un nivel scăzut de autonomie în cadrul Serbiei. Constituţia iugoslavă din 1974 a acordat provinciei dreptul de veto în parlamentele sârb şi iugoslav în deciziile legate de afacerile sale interne. Constituţia sârbă adoptată în acelaşi an, reitera faptul că „Republica Socialistă Serbia cuprinde Provincia Socialistă Autonomă Voivodina şi Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, care s-au format prin efortul comun al naţiunilor şi naţionalităţilor din Iugoslavia în Războiul pentru Eliberare Naţională (al Doilea Război Mondial) şi revoluţia socialistă”.
Constituţiile Federaţiei Iugoslave, a Republicii Sârbe şi, respectiv, a Provinciei Voivodina din 1974, recunoşteau românii ca o minoritate naţională constituentă a statului, garantându-le ca atare drepturi colective, fapt care se manifesta şi prin extinderea dreptului privind uzul oficial al limbii române. De exemplu, articolul 10 al constituţiei Voivodinei prevedea că limba procedurilor judecătoreşti era aceea folosită de partea care deschidea acţiunea în justiţie.[6]
în septembrie 1990 preşedintele Slobodan Miloşevici a cauzat pierderea multor drepturi autonome în Voivodina. Deşi Voivodina era considerată în continuare o provincie autonomă a Serbiei, o mare parte din puterile sale autonome, inclusiv votul în preşedinţia colectivă iugoslavă, a fost transferată puterii de la Belgrad. În orice caz, Voivodina şi-a păstrat parlamentul şi guvernul regional, precum şi un număr de alte funcţii autonome.
Căderea regimului Miloşevici în 2000 a creat un climat favorabil reformei în Voivodina. În urma discuţiilor dintre partidele politice, nivelul de autonomie a fost sporit prin intermediul legii Omnibus din 2002.
Politica minoritară[]
Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învăţământului, informării şi a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toţi românii din Serbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi).[7]
Reprezentanţii principalelor partide, asociaţii şi organizaţii ale românilor din Serbia (Comunitatea Românilor din Serbia din Voivodina, Partidul Democrat al Românilor din Serbia din Timoc, Alianţa Românilor din Voivodina, Mişcarea Democratică a Românilor din Serbia din Timoc şi Asociaţia pentru cultura vlahilor-românilor Ariadnae Filum) au semnat şi emis la 10 mai 2004 Declaraţia de la Belgrad, prin care şi-au exprimat dorinţa de a înfiinţa un consiliu naţional comun pentru minoritatea română de la nord şi sud de Dunăre.[8] Acesta şi-a început activitatea ca reprezentant al românilor din Voivodina şi Valea Timocului în septembrie 2005 (înlocuind vechiul consiliu care era format doar din reprezentanţi ai românilor din Voivodina),[9] şi lucrează prin patru departamente (Departamentul pentru Informaţii, Departamentul pentru Învăţământ, Departamentul pentru cultură şi Departamentul pentru uzul oficial al limbii). Partidul politic al minorităţii româneşti din Voivodina este Alianţa Românilor din Voivodina.
Administraţiile centrale şi locale[]
Potrivit unui raport al Consiliului Europei din iulie 2007, cunoscători ai limbii române în administraţia executivă sârbă se regăsesc în cinci dintre cele 14 ministere şi departamente.[10] Vorbitori de limbă în română se găsesc în peste jumătate din organele provinciale ale executivului sârb. La momentul întocmirii raportului, la nivel local, cunoscători de limbă română angajaţi în autoguvernările municipale constituiau 33% în Alibunar, 11% în Kovăciţa şi Vârşeţ, 5% în Cuvin, Zitişte şi Zrenianin, iar în municipalităţile Biserica Albă, Panciova, Plandişte şi Sombor aceştia reprezentau sub 5% din numărul total de angajaţi. Numărul total al angajaţilor vorbitori de română în autoguvernările municipale se ridica la 91.
Relaţii externe[]
Pe 18 februarie 2005, ministrul afacerilor externe al României de la acea dată, Mihai-Răzvan Ungureanu şi omologul său din Uniunea Statală Serbia şi Muntenegru (dizolvată ulterior în două state separate, Serbia şi Muntenegru), Vuk Draskovici, au inaugurat Consulatul General al României de la Vârşeţ.[11] Din 21 august 2006, consul general al României la Vârşeţ este Gabriel Nicola.[12]
Demografie[]
Conform recensământului din 2002, în Voivodina locuiesc 34.576 de români concentraţi în 42 de localităţi, reprezentând 1,50% din populaţie.[1] Localităţile cu cele mai mari comunităţi româneşti sunt Alibunar, Vârşeţ, Panciova, Becicherecul Mare, Covăciţa, Jitişte, Cuvin, Apatin, Biserica Albă, Plandişte şi Novi Sad.
Potrivit aceleiaşi surse, 29 512 de cetăţeni au declarat limba română ca limbă maternă (1,45%). Astfel, limba română este a patra limbă în funcţie de numărul de vorbitori, după sârbă, maghiară şi slovacă.
Din punct de vedere demografic, populaţia română din Voivodina a variat la diferitele recensăminte desfăşurate din 1880 până în prezent, după cum urmează:
1880: 5,9% |||||||||||||||||||||||| |
|||||||||||||||||||||||||| 69 668 românofoni |
- Note:
- Datele înregistrate între 1880 şi 1910 includ aşezările Tompa, Kelebia, Csikéria situate în prezent în Ungaria, care la vremea aceea intrau în administraţia oraşului Subotica.
- Surse: 1880, 1890, 1900, 1910, 1941: date culese la recensămintele ungureşti (limba maternă), 1921, 1931: date culese la recensămintele iugoslave (limba maternă), 1948, 1953, 1961, 1971, 1981, 1991, 2002: date culese la recensămintele iugoslave (etnie), 1941: combinaţie între recensământul ungar (în Bácska 1941) şi iugoslav (în Banat şi Srem 1931).[13][1]
Educaţie
Provincia Autonomă Voivodina se îngrijeşte de asigurarea condiţiilor pentru ca instruirea membrilor altor naţiuni şi naţionalităţii (decât cea sârbă) să se desfăşoare şi în limbile lor, în conformitate cu legea. (Statutul Provinciei Autonome Voivodina, articolul 13)
În Voivodina există 37 unităţi de învăţământ cu predare în limba română (între care două licee) iar în Valea Timocului doar două.[14] Un număr de 145 de elevi români din Valea Timocului şi Voivodina au participat la interviuri pentru a obţine un loc cu bursă la liceele şi facultăţile din România pentru anul şcolar 2005/2006.[15] În plus există, la nivel superior, o şcoală pedagogică la Vârşeţ şi o catedră de limba română la Novi Sad. Programele de învăţământ se fac în limba română, de la grădiniţă până la liceu; de asemenea există un Institut unde se fac manualele în limba română.[16] Situaţia şcolilor româneşti din Voivodina este destul de bună, dar suferă de pe urma lipsei de manuale, material didactic şi dotări tehnice. Există patru şcoli sută la sută româneşti, la Grebenaţ, Nicolinţ, Coştei şi Sân-Mihai. Pentru copiii români din Iugoslavia se organizează anual excursii şi tabere în România.
Conform statisticilor guvenului sârb, în anul şcolar 2006/2007, 202 de copii (dintre care 151 de etnie română) erau înscrişi la grădiniţe cu predare în limba română sau bilingve româno-sârbe în ultimul an, premergător ciclului primar şcolar. [10] În anul şcolar 2006/2007 1 444 de elevi (dintre care 1 234 de etnie română) erau înscrişi în ciclul primar de învăţământ în 18 şcoli exclusiv româneşti din 9 localităţi din Voivodina. Aproximativ jumătate dintre aceştia studiază limba română cu elemente ale culturii naţionale în 12 şcoli din 10 localităţi. Pe lângă aceşti elevi, există peste 1 000 de elevi în Voivodina care învaţă exclusiv în limba sârbă. Posibilitatea de a studia în limba maternă există şi în şcolile secundare, unde 200 de elevi studiază în limba română.
În opinia Consiliului Naţional Român, „una dintre cele mai mari probleme este populaţia scăzută şi, în consecinţă, numărul redus de elevi” care sunt înscrişi în clase cu predare în limba română.[10] „Mulţi părinţi (în mod special cei din mariaje mixte) îşi înscriu copiii în clase cu predare în sârbă, mulţi au emigrat, iar dispersarea comunităţii şi-a spus şi ea cuvântul”, astfel încât „doar 60% dintre copiii români sunt înscrişi în şcoli primare cu limba de instrucţie limba română”. Consiliul Naţional Român sublinia în acelaşi raport al Consiliului Europei că „există un deficit de personal şcolar pentru cursurile de istorie, geografie, matematică, chimie, fizică, biologie, engleză”, iar „pentru a soluţiona această problemă, consiliul a acordat 23 de burse...” Cele mai mari probleme în învăţământul de limbă română, conform consiliului naţional sunt următoarele: „manualele, cataloagele, carnetele de elev, certificatele, cărţile de raport şi competiţiile şi seminarele pentru profesionalizarea profesorilor”. În ceea ce priveşte predarea limbii române cu elemente ale culturii naţionale Consiliul Naţional Român a indicat că propunerea „tuturor consiliilor naţionale este aceea de a introduce obligativitatea acestui curs, în momentul de faţă acesta fiind doar un curs opţional”.
În ceea ce priveşte învăţământul secundar, există un liceu cu predare completă în limba română la Vârşeţ, Liceul „Borislav Petrov Braca” unde învăţau în anul şcolar 2006/2007 93 de elevi grupaţi în patru clase. În acelaşi an, participau la cursuri de limbă română cu elemente de cultură naţională 27 de elevi voivodineni de la liceele din Vârşeţ şi Kovăciţa. La Alibunar există o şcoală vocaţională cu limba de predare română, Şcoala de economie şi comerţ „Dositej Obradović” unde sunt înscrişi 107 de elevi. Dinamica elevilor înscrişi în clasele cu predare completă în limba română şi celor care învaţă limba română cu elemente ale culturii naţionale este pozitivă potrivit raportului întocmit de Consiliul Europei cu privire la situaţia minorităţilor din Serbia.
La nivel superior, româna poate fi studiată la Facultatea de Filozofie din Novi Sad, în cadrul Departamentului de studii române, Grupul de studiu pentru limba şi literatura română şi la Facultatea de Filologie din Belgrad, Departamentul pentru limba şi literatura română. 23 de studenţi s-au înscris la aceste specializări în anul şcolar 2006/2007.
Cultură[]
Segmentul cultural este bine reprezentat în Voivodina. La 15 noiembrie 2003 s-a redeschis după aproape 50 de ani Teatrul Profesionist Românesc, care dă reprezentaţii în principalele localităţi cu comunităţi româneşti, cum ar fi Vârşeţ, pe scena Teatrului Naţional "Sterija".
Activitatea culturală este bine reprezentată prin casele de editură finanţate de stat, precum Libertatea. Casa de Presă şi Editură Libertatea scoate anual aproximativ 20 de titluri. La ediţia a 45-a a târgului de carte de la Belgrad, editura a realizat un CD cu nouă titluri de excepţie sub sloganul 3.000 de pagini pentru mileniul trei. În plus, există şi alte edituri, care au primit în timp renume, precum este Editura Fundaţiei. În anul 2006 au fost publicat 52 de titluri în limba română constitutind peste cinci procente din totalul titlurilor publicate în întreaga Serbie în limbi minoritare sau de circulaţie internaţională, altele decât limba sârbă.[10]
Pe 3 martie 1995, din iniţiativa unor oameni de cultură din Banatul sârbesc s-a fondat la Begheiţi / Torac Societatea (Fundaţia) Română de Etnografie şi Folclor din Voivodina, menită să protejeze dreptul la cultură al minorităţii române în această regiune. Activitatea sa se bazează pe organizarea mai multor manifestări culturale, simpozioane şi chiar a unui Muzeu al Spritualităţii Româneşti la Begheiţi. Organizaţia mai deţine o editură şi revista Tradiţia, revistă cu scop informativ asupra fundaţiei. Din 2004, fundaţia organizează anual o ceremonie de premiere a realizărilor deosebite din anul precedent, în cadrul căreia decernează înalta distincţie Cavalerul de Aur. Printre cei decoraţi cu această distincţie se numără preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde şi preşedintele Adunării P.A. Voivodina, Boian Costreş.[17]
Uniunea de muzică şi cultură românească „Victoria” din Vârşet organizează evenimente culturale pentru minoritatea românească din Voivodina. După aproape trei decenii, maestrul Gheorghe Zamfir a susţinut un concert sub auspiciile acestei organizaţii în oraşul Alibunar. Printe oaspeţii care au participat la acest eveniment cultural au fost Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, consulul general al României din Vârşeţ, Gabriel Nicola, preşedintele Consiliului Executiv al provinciei Voivodina Boian Paitici şi secretarul pentru informaţii al provinciei Voivodina Milorad Djuric.
Mass media[]
Provincia Autonomă Voivodina asigură condiţii ca informarea publică a cetăţenilor, pe lângă limba sârbocroată şi scrierile sale, să se efectueze şi în limbile şi scrierile maghiară, slovacă, română şi ruteană, ca şi în limbile şi scrierile altor naţionalităţi. (Statutul Provinciei Autonome Voivodina, articolul 15)
Mass media apare în Voivodina în şapte limbi. Guvernul finanţează parţial ziare şi săptămânale în limbile minorităţilor naţionale, între care şi săptămânalul Libertatea (Panciova). Statistica Consiliului Europei arată că în română apar 6 ziare şi 5 reviste,[10] printre care şi publicaţiile Tinereţea (care ţine de Libertatea) şi Cuvântul Românesc (Vârşeţ). La nivel audiovizual, mass media românească este prezentă prin emisiuni româneşti la Radio Novi Sad,[18] şi TV Novi Sad 2.[19] În prezent se difuzează 6 ore de program radio şi între o oră şi o oră jumătate de program tv în română zilnic. Programele BBC în română sunt retransmise în comuna Alibunar de Radio FAR pe FM.[20] La nivelul anului 2005 s-au difuzat pe teritoriul provinciei autonome 2 300 de ore de programe radio şi 218 de ore de programe de televiziune în limba română.[10] În plus, în Voivodina poate fi recepţionat canalul 1 (În direct, România) al Radio România Internaţional, care transmite 24 de ore, şi postul TVR1. În plus, alte canale româneşti sunt disponibile prin serviciul DTH oferit de filiala sârbă a companiei româneşti de telecomunicaţii RCS & RDS.[21] Revista Biruinţa apare în Parohia Ortodoxa Română de la Toracu Mare. În anul 2006 a fost înfiinţat postul de radio Victoria, care emite 24 ore în limba română pe frecvenţa 107.9 mhz FM program infomativ, muzical, cultural, fiind unicul radio minoritar în limba română cu program de 24 ore pe zi. Postul de radio poate fi ascultat şi în direct pe Internet www.rtvvictoria.info. In anul 2008 asociatia romaneasca "Victoria" dupa obtinerea si licentei pentru post de televiziune dedicat minoritati romanesti din Serbia,fiind postul de radio victoria infiintat tot de asociatia "Victoria",acesta asociatie romaneasca a infiintat si Televiziunea "Victoria" care in luna martie anul 2009 a inceput cu transmisia programului romanesc. Acesta televiziune emite si program in limba sarba conform legislatie a agentiei de radiodifuziune din Serbia,din motivul ca posturile de televiziune dedicate unei minoritati nationale din Serbia sunt obligate sa transmita programul informativ si in limba poporului majoritar. Aceste mijloace electronice de informare Radio si Televiziunea "Victoria" sunt infiintate de Asociatia Romaneasca "Victoria" care s-a infiintat in anul 2006 de catre tinerii intelectuali din banatul sarbesc la initiativa tanarului Ioan Tudoran care este si fondatorul acestor posturi de radio televiziune.
Religie[]
În Voivodina funcţionează 40 de parohii româneşti istorice în care activează 42 de preoţi,[22] aflate sub jurisdicţia Episcopiei ortodoxe române „Dacia Felix” cu sediul la Vârşeţ, condusă de Prea Sfinţia Sa, Daniil Partoşanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Drept reacţie la faptul că statul sârb şi Patriarhia Ortodoxă Sârbă nu au recunoscut fosta Episcopie Română cu sediul la Vârşeţ,[23] la care Prea Sfinţia Sa Episcopul Daniil a fost, mai întâi, administrator pentru românii din Iugoslavia, apoi pentru românii din Serbia şi, la urmă, doar pentru românii din Banatul sârbesc, episcopia a fost mutată la Deta în România unde a fost înfiinţată ca Episcopia Ortodoxă Română Dacia Felix cu acelaşi Episcop-administrator pentru românii din Banatul sârbesc.[24] Episcopia a fost în final restabilită la Vârşeţ sub noul nume.[25]
Începând cu anul 2006, religia în limba română a fost introdusă în şcolile de stat din Voivodina, cu cinci ani mai târziu decât în cazul tuturor celorlalte confesiuni tradiţionale din Serbia. Potrivit lui Moise Ianeş, Părintele Vicar al Vicariatului Ortodox Român vinovată pentru această întârziere a fost Biserica Ortodoxă Română, care a respins din anul 2001 (anul introducerii religiei în şcoli) să intre în învăţământul Serbiei (de altfel, patriarhia Bisericii Ortodoxe Române s-a remarcat în ultimii ani prin neglijarea comunităţilor româneşti din Serbia, această atitudine fiind prezentă şi astăzi la sud de Dunăre[26]). Sunt publicate totodată două manuale noi pentru elevii care învaţă religia în limba română, menite claselor I şi a II-a elementare, care au fost aprobate de Comisia Guvernului Republicii Serbia pentru Educaţia Religioasă în Şcolile Elementare şi Medii. [24]
Episcopia Ortodoxă Română „Dacia Felix” din Serbia este structurată în 2004 şase protopopiate:
- Protopopiatul Panciova, protopop Gheorghe Ianeş
- Protopopiatul Torac, protopop Petru Drăghicescu
- Protopopiatul Vârşeţ, protopop Moise Ianeş
- Protopopiatul Cuvin, protopop Traian Abraham
- Protopopiatul Alibunar, protopop Ionel Mălaimare
- Protopopiatul Biserica Albă, protopop Drăgan Chilom
Din 2002 apare revista „Dealul Vârşeţului“, un periodic al Bisericii Ortodoxe Române din Vârşeţ.
Numărul preoţilor din eparhia de Vârşeţ este insuficient, fapt pentru care Biserica Ortodoxă Română asigură preoţi misionari pentru ocuparea locurilor vacante.
Uzul oficial al limbii române[]
În Constituţia Republicii Serbia (Monitorul oficial al Republicii Serbia, nr.1/90) la articolul 8 este prevăzut că în Republica Serbia în uz oficial este limba sârbă şi alfabetul chirilic, iar grafia latină în modul prevăzut de lege. Pe lângă aceasta, dispoziţia articolului 8/2 precizează că pe teritoriul Republicii Serbia unde trăiesc minorităţi naţionale, în uz oficial concomitent cu limba sârbă sunt şi limbile şi grafiile acestora, în modul stabilit de lege. [27]
În Statutul Provinciei Autonome Voivodina (Buletinul oficial al PAV, nr. 17/91) la articolul 6 este prevăzut că în activitatea organelor Provinciei Autonome Voivodina, în uz oficial, concomitent cu limba sârbă şi alfabetul chirilic, iar alfabetul latin în modul prevăzut de lege, sunt şi limbile maghiară, slovacă, română şi ruteană şi grafiile acestora, dar şi limbile şi grafiile altor popoare, în modul stabilit de lege. Organele Provinciei Autonome Voivodina sunt: Adunarea, Consiliul Executiv şi organele provinciale ale administraţiei.[27]
Româna este oficială pe teritoriul PAV în comunele Alibunar, Biserica Albă, Zitişte, Becicherecul Mare, Kovăciţa, Cuvin, Plandişte şi Secanj. În comuna Vârşeţ româna este oficială doar în localităţile Voivodinţ, Marcovăţ, Straja, Jamu Mic, Srediştea Mică, Mesici, Jablanka, Sălciţa, Râtişor, Oreşaţ şi Coştei.[28]
Secretariatului Provincial pentru Reglementări, Administraţie şi Minorităţile Naţionale se ocupă, prin serviciile şi departamentele sale, de colectarea şi analizarea datelor privind exercitarea drepturilor minorităţilor naţionale în domeniul culturii, învăţământului, informării, uzului oficial al limbii şi alfabetelor şi aplicarea reglementărilor care stipulează acestea.
Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române are un departament care se ocupă de analizarea şi promovarea uzului oficial al limbii române.
Buletinul oficial al Provinciei Autonome Voivodina se publică, pe lângă limba sârbă, în limbile maghiară, slovacă, română şi ruteană, şi grafiile acestora.
Adunarea Provinciei[]
Adunarea Provinciei Autonome Voivodina este organismul reprezentativ al cetăţenilor, care adoptă reglementări pentru executarea legilor şi alte reglementări şi acte generale ale Republicii Serbia, a căror executare este încredinţată Adunării precum şi hotărâri şi alte acte generale din sfera sa de atribuţii.
În activitatea Adunării, concomitent cu limba sârbă (grafia chirilică şi latină), în uz oficial sunt şi limbile: maghiară, slovacă, română, ruteană şi croată. Statutul PA Voivodina prevede că deputaţii au dreptul să folosească în Adunare oricare din limbile şi scrierile oficiale în provincie (Statutul Provinciei Autonome Voivodina, articolul 26). Statutul, hotărârea şi actul general al Adunării, precum şi actele Consiliului Executiv şi ale organelor administraţiei sunt publicate concomitent în limba sârbocroată şi în limbile maghiară, slovacă, română şi ruteană (Statutul Provinciei Autonome Voivodina, articolul 46, alineatul 3).
Serviciul pentru traduceri al Secretariatului Provincial pentru Reglementări, Administraţie şi Minorităţile Naţionale se ocupă printre altele cu traducerea în limbile oficiale a hotărârilor şi actelor adoptate de Adunarea PAV, a buletinelor şi publicaţiilor Adunării şi Consiliului Executiv, precum şi a actelor de interes provincial emise de autorităţile Republicii Serbia. Totodată, Servicul pentru Traduceri efectuează interpretarea (traducerea) simultană a lucrărilor şedinţelor Adunării PAV.[29]
Sistemul judiciar[]
Secretariatul Provincial pentru Reglementări, Administraţie şi Minorităţile Naţionale numeşte în bază de concurs interpreţi judiciari permanenţi pentru tribunalele districtuale din Provincia Autonomă Voivodina (din Novi Sad, Zrenianin, Subotica, Panciova, Sremska Mitrovica şi Sombor).[30] Limba română este în uz oficial în tribunalele districtuale din Zrenianin şi Panciova.
La nivel municipal, româna este în uz oficial în curţile de justiţie din Alibunar, Biserica Albă, Vârşeţ, Zrenianin, Cuvin şi Kovăciţa.[10]
Extrase bilingve[]
Statistica arată că în anul 2005 doar 29 de extrase din registre şi 7 certificate au fost eliberate în variantă bilingvă, sârbo-română. Cu toate acestea, datele pentru 2006, deşi disponibile doar pentru 32 de municipalităţi din Voivodina, arată o creştere a eliberării de extrase plurilingve: în Vârşeţ s-au eliberat 112, în Kovăciţa 28, iar în Zrenianin 2.[10]
Campania pentru uzul public al limbii române ca limbă oficială[]
Organizaţia neguvernamentală „Parlamentul orăşenesc oraşul «liber» Vârşeţ” a iniţiat un proiect în sprijinul uzului public al limbii române ca limbă oficială. Campania este susţinută în cadrul programului „Drepturile minorităţilor în practică în Europa de sud-est” pe care-l desfăşoară împreună Fundaţia Regele Baudouin, Fondul Pentru o Societatea Deschisă Belgrad, Fundaţia Charles Stuart Mott şi Iniţiativele cetăţeneşti.[31]
Vezi şi[]
- Alianţa Românilor din Voivodina
- Banat
- Comunitatea Românilor din Serbia
- Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia
- Cultura Voivodinei
- Distribuţia geografică a limbii române
- Districtul Banatul Central
- Districtul Banatul de Nord
- Districtul Banatul de Sud
- Euroregiunea DKMT
- Graiul bănăţean
- Lista celor mai importanţi români din Voivodina
- Literatură română în Voivodina
- Localităţi din Voivodina cu comunităţi importante de români
- Voivodina sârbească şi Banatul timişan
- Voivodina
- Timoc
Note[]
- ↑ a b c en Rezultatele recensământului sârb din 2002
- ↑ Caius Brediceanu: „Despre Banat la Conferinţa de Pace de la Paris” publicat în revista Magazin istoric, numărul 12 din decembrie 2001
- ↑ Românii din Banatul sârbesc (Voivodina), publicat de „Fundatia Nationala pentru Românii de Pretutindeni”
- ↑ a b Gligor Popi: http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2003/current8/mi5.html „Românii din Banatul sârbesc”] publicat în revista Magazin istoric, numărul 8 din august 2003
- ↑ Mircea Maran: „«Astra» românilor din Banatul sârbesc” publicat în revista Magazin istoric, numărul 2 (455) din februarie 2005
- ↑ en Situaţia minorităţilor în Republica Federală Iugoslavia. Cu privire la implementarea Convenţiei cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.
- ↑ Costa Roşu: „Se potolesc spiritele în etnia noastră“, publicat în săptămânalul Libertatea, ediţia din 31 decembrie 2005
- ↑ Gh. Miron: „Guvernul român este indiferent faţă de românii de dincolo“, publicat în Ziua de Vest la 29 mai 2004
- ↑ Viorel Dolha: „B.O.R si fostul executiv român au ignorat umilirea brutală a etnicilor ortodocsi români“ publicat în Adevărul de Arad la 4 ianuarie 2005
- ↑ a b c d e f g h Raport periodic prezentat Secretarului General al Consiliului Europei în concordanţă cu articolul 15 al Cartei, Strasbourg, 11 iulie 2007
- ↑ „Românii din Banatul sârbesc au consulat” publicat pe ROL.ro la 21 februarie 2005
- ↑ CV-ul lui Gabriel Nicola, consul general al României la Vârşeţ pe situl web al Ministerului Afacerilor Externe al României
- ↑ en Structura etnică a populaţiei din teritoriul Voivodinei din prezent (1880-1991)
- ↑ „Copiii românilor din Serbia-Muntenegru vor învăţa la şcoli din Romania“, publicat în buletinul informativ Divers
- ↑ Marcel Baica: „La studii spre România: Un mare interes pentru înscrierea la facultăţii“, publicat în săptămânalul Libertatea, ediţia din 20 august 2005
- ↑ Procesul verbal al şedinţelor din 3, 4 şi 5 decembrie 2002 ale Comisiei pentru Învâţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport din Cadrul Camerei Deputaţilor a României
- ↑ Administratie.ro: „Preşedintele CJ Caraş-Severin, decorat de românii din Serbia şi Muntenegru“
- ↑ Radio Novi Sad - Programul în limba română
- ↑ Programul TV Novi Sad 2 de astăzi
- ↑ BBCRomanian.com
- ↑ sr Digi TV Serbia - Despre
- ↑ Romanian Global News: „PS Daniil Stoenescu va înfiinţa un centru religios la Vârşeţ“, publicat la 17 august 2005
- ↑ „Românii din Serbia“, revista Geopolitica, Nr.1(5)/2005, an IV
- ↑ a b Marinica Ciobanu: „Moise Ianeş, Părintele Vicar al Vicariatului Ortodox Român: Între ciocan şi nicovală” publicat în Libertatea la 11 martie 2007
- ↑ Patriarhia Română
- ↑ Patriarhia i-a abandonat pe romanii din Valea Timocului
- ↑ a b Secretariatul Provincial pentru Regelmentări, Administraţie şi Minorităţile Naţionale (Departamentul de Supraveghere Administrativă)
- ↑ Secretariatul Provincial pentru Reglementări, Administraţie şi Minorităţile naţionale: Uzul oficial al românei pe teritoriul PAV
- ↑ Secretariatul Provincial pentru Regelmentări, Administraţie şi Minorităţile Naţionale (Serviciul pentru Traduceri)
- ↑ Secretariatul Provincial pentru Regelmentări, Administraţie şi Minorităţile Naţionale (Interpreţi judiciari)
- ↑ Campania pentru uzul public al limbii române ca limbă oficială
Bibliografie[]
- Raport periodic prezentat Secretarului General al Consiliului Europei în concordanţă cu articolul 15 al Cartei, Strasbourg, 11 iulie 2007
- Electronic Banat: „Iugoslavia - Populaţia românească“
- Situl oficial al Administraţiei PA Voivodina en
- Secretariatul Provincial pentru Reglementări, Administraţie şi Minorităţile naţionale: Uzul oficial al limbilor şi grafiilor în Provincia Autonomă Voivodina
- Gabriel Andrei Ioan - Românii din Banatul sârbesc în perioada interbelică, Magazin istoric, Anul XL Nr. 12 (477) December 2006
- Dobrescu, Ioan Florentin şi Nicoleta Laura - Românii din Serbia, în Geopolitica, nr. 1 (5) / 2005, an IV, vezi pag. 11
- Popi, Gligor - Românii din Banatul sârbesc, în Magazin istoric, No. 8, August 2003
Legături externe[]
- Administraţie
- en sr Administraţia din Voivodina
- ro Adunarea Provinciei Autonome Voivodina
- ro Informatori, concursuri întreprinse de P. A. Voivodina
- ro Secretariatul Provincial pentru Reglementări, Administraţie şi Minorităţile Naţionale
- ro Secretariatul Provincial pentru Autonomia Locală şi Cooperarea Intercomunală
- ro Cancelaria Ombudsmanului provincial
- ro Ambasada României în Serbia şi Muntenegru
- ro Consulatul General al României la Vârşeţ
- Documente oficiale
- ro Buletinul oficial al Provinciei Autonome Voivodina
- ro Statutul Provinciei Autonome Voivodina
- ro Legea Fundamentală a Provinciei Autonome Voivodina (Versiunea de lucru a anteproiectului legii fundamentale a Provinciei Autonome Voivodina)
- ro Legea privind stabilirea anumitor competenţe ale provinciei autonome
- ro Hotărârea privind folosirea simbolurilor istorice ale Provinciei Autonome Voivodina
- ro Hotărârea privind drapelul Provinciei Autonome Voivodina
- ro Hotărârea privind Ombudsmanul Provincial
- ro Regulamentul Adunării Provinciei Autonome Voivodina
- ro Legea privind liberul acces la informaţiile de importanţă publică
- ro Legea privind protecţia drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale
- Cultură
- ro Asociaţia de Afaceri a Editorilor şi Librarilor din Voivodina
- ro Centrul multicultural
- ro Institutul pentru manuale şi îndrumătoare, Belgrad - Manuale în limbile minorităţilor
- Mass Media
- ro Săptămânalul Libertatea
- ro Radio Novi Sad
- ro Radio România Internaţional
- ro South East European Times
- ro BBCRomanian.com
- ro Radio Victoria (sub auspiciile Uniunii de muzică şi cultură românească „Victoria” din Serbiaîn direct pe Internet])
- Minoritatea românească
- ro Campania pentru uzul public al limbii române ca limbă oficială
- ro Societatea Română de Etnografie şi Folclor din Voivodina
- ro Românii din Banatul Sârbesc
- ro Sit despre Biserica Ortodoxă Română din Serbia (neoficial, neactualizat)
en:Official status of Romanian language in Vojvodina es:Estatus oficial de la lengua rumana en Voivodina