România
Advertisement
Fișier:Defilare 23 August.jpg

Defilare de 23 August

România socialistă se referă la istoria României în care ţara a fost guvernată de partidul Comunist Român. În această perioadă, ţara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă şi, din 1965, Republica Socialistă România.

După încheierea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanţi ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărţirea de stat”)[1], în vreme ce liderii necomunişti erau eliminaţi în mod constant din viaţa politică. Regele Mihai I a abdicat datorită presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 şi a plecat in exil, în acelaşi timp fiind proclamată Republica Populară Română.

Fișier:Coat of arms of the Socialist Republic of Romania.svg

Stema Republicii Socialiste România

În primii ani de dominaţie comunistă, resursele secătuite de război ale României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovitice SovRom, înfiinţate după încheierea conflagraţiei mondiale pentru a masca jefuirea ţării, care se suprapunea uriaşelor despăgubiri de război plătite URSS-ului. Un mare număr de oameni (estimările variază de la 137 [3] la mai multe zeci de mii [2]) au fost închişi din motive politice, economice sau altele. Există mărturii despre numeroase cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi aplicate unui mare număr de oameni, în principal în cazurile oponenţilor politici.[3].

La începutul deceniului al şaptelea al secolului trecut, guvernul comunist român a început să treacă la acţiuni pentru creşterea gradului de independenţă faţă de Uniunea Sovietică.

Fișier:Flag of PCR.svg

Steagul PCR

Nicolae Ceauşescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 şi şef al statului în 1967. Denunţarea invaziei sovietice a Cehoslovaciei din 1968 şi scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la Bucureşti să-şi creeze o imagine pozitivă în ţară şi în occident. Rapida creştere economică, susţinută de marile credite obţinute din vest, a scăzut gradual în intensitate până a ajunge la austeritate şi la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluţia din decembrie 1989 şi prăbuşirea regimului comunist.

Colectivizarea[]

Chiaburii [4]

Economie[]

Cele mai mari proiecte:

  • Barajul Stânca - Costești - barajul „închide” Prutul şi dă energie atât Republicii Moldova cât şi malului românesc.[5]

Educația[]

Istoria [6]

Viața socială[]

Grațierile [7]

Cultura în România comunistă[]

Fuga în Occident[]

  • Patriciu Mateescu, sculptor, este autorul unei impozante statui, intitulata "Danubia", din Orșova, inchinata memoriei romanilor care au murit în încercarea de a trece Dunărea.[8]
Oameni trimiși înapoi cu forța de către autoritățile occidentale
  • Vasile Leu (sau Victor Leu), fiul episcopului martir Grigorie Leu al Huşilor, a fugit din țară prin Iugoslavia. În 1950, Victor Leu era ales arhiepiscop ortodox român al Atlanticului. Într-un final, practic, serviciile secrete britanice l-au predat NKVD-ului în sectorul sovietic al Vienei. A fost anchetat la Moscova, apoi la Bucureşti, de Securitatea română.[9][10][11]

Note[]

  1. „Orientările şi directivele venite de la Moscova s-au aflat în conflict cu interesele naţionale româneşti. Pentru regimul sovietic, România era un segment din «cordonul sanitar» instituit de «statele burgheze», segment ce trebuia sfărâmat. De aici teza lansată de Comintern despre «caracterul multinaţional» al statului roman şi cea a autodeterminării până la despărţirea de stat a «popoarelor» din România: «moldovenii» din Basarabia, maghiarii din Transilvania, bulgarii din Dobrogea. Uniunea Sovietică si Cominternul urmăreau dezagregarea României, acţiunile lor îmbrăcând forme variate, de la propagandă până la posibila intervenţie armată (ultimul plan de intervenţie militară datează din 1924). Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, 1999
  2. "[1]", doar în închisoarea de la Aiud erau 625 de prizonieri politici, care au fost înfometaţi până la moarte în perioada 1945 şi 1964
  3. "[2]", mărturii pentru perioada 1945 – 1964.
  4. Cum erau demonizaţi chiaburii în presa comunistă. Ţăranii, îndemnaţi să-i demaşte pe cei care nu dau cota statului, 7 martie 2017, Bianca Sara, Adevărul, accesat la 9 martie 2017
  5. Megastructuri comuniste: Barajul de la Stânca Costeşti, lucrarea în care Ceauşescu a investit 60 de tone de aur, 20 martie 2015, Cosmin Pătraşcu Zamfirache, Adevărul, accesat la 26 ianuarie 2017
  6. Cum au falsificat comuniştii flagrant istoria românilor. Aberaţiile introduse în manuale de specialiştii Epocii de Aur, 9 martie 2017, Cosmin Pătraşcu Zamfirache, Adevărul, accesat la 9 martie 2017
  7. Graţierea şi amnistia în perioada comunistă. În ce condiţii au fost iertaţi criminalii, hoţii şi oponenţii regimului, 23 ianuarie 2017, Mariana Iancu, Adevărul, accesat la 9 martie 2017
  8. Omagiu frontieristilor, 1 iunie 2005, Marina Constantinoiu, Jurnalul Național, accesat la 23 aprilie 2017
  9. Episodul Vasile Leu pentru spiritualitatea românească din Europa, 19 decembrie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 23 aprilie 2017
  10. Patriarhul Justinian Marina şi monahismul în perioada comunistă, 9 ianuarie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 23 aprilie 2017
  11. Preotul Vasile Giurgiu - fugar în Iugoslavia, apoi în temniţa comunistă, 25 iulie 2016, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 23 aprilie 2017

Resurse internet[]

Legături externe[]

Vezi și[]


Europa Răsăriteană în timpul Comunismului
Albania | Bulgaria | Cehoslovacia | Republica Democrată Germană | Republica Populară Ungară | Polonia | România | Iugoslavia
Uniunea Sovietică: 1917-19271927-19531953-19851985-1991
Wikipedia-logo Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: România comunistă. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă.
Advertisement