România
Advertisement

Revoluţia română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă şi demonstraţii în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârşitul regimului comunist din România şi la căderea lui Nicolae Ceauşescu. Demonstraţiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat şi execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale Elena. Înainte de revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod paşnic la democraţie; România a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi.

Fișier:Revolutie-strada-multime.jpg

Manifestaţii pe străzile Bucureştiului

Înainte de revoluţie[]

La fel ca în ţările vecine, în anul 1989 majoritatea populaţiei din România nu era mulţumită de regimul comunist. Politica economică şi de dezvoltare a lui Ceauşescu (inclusiv proiecte de construcţii grandomane şi un regim de austeritate menit să permită României să-şi plătească întreaga datorie externă) era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din ţară; în paralel cu creşterea dificultăţilor economice, poliţia secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat poliţienesc.

Spre deosebire de conducătorii Pactului de la Varşovia, Ceauşescu nu a sprijinit interesele Uniunii Sovietice, ci a urmărit o politică externă proprie. În timpul când liderul sovietic Mihail Gorbaciov vorbea despre reformă, activitatea lui Ceauşescu semăna cu megalomania şi culturile personalităţii ale liderilor comunişti est-asiatici precum nord-coreeanul Kim Il-sung.

În martie 1989, o serie de activişti de frunte ai P.C.R. au protestat printr-o scrisoare împotriva politicii economice a lui Nicolae Ceauşescu, dar la scurtă vreme, Nicolae Ceauşescu obţine o victorie politică importantă: Republica Socialistă România reuşeşte achitarea datoriei externe de circa 11 miliarde dolari, cu câteva luni înainte de termenul pe care chiar dictatorul român îl preconizase. El este reales la data de 14 noiembrie 1989, la Congresul al XIV-lea în funcţia de secretar general al P.C.R., partidul unic (comunist) din R.S.R.

La data de 11 noiembrie 1989, înainte de Congres, pe străzile Brezoianu şi Kogălniceanu din Bucureşti, studenţi din Cluj-Napoca şi Bucureşti au demonstrat cu pancarte „Vrem reforme” împotriva guvernului Ceauşescu. Studenţii Mihnea Paraschivescu, Vulpe Graţian, economistul Dan Caprariu-Schlachter din Cluj-Napoca şi alţii au fost arestaţi şi anchetaţi de către lucrătorii Securităţii de la Penitenciarul Rahova pentru propagandă împotriva societăţii socialiste -> Ioanitoiu Dictionar - litera P / Mihnea Paraschiv ! . Au fost eliberaţi la data de 22 decembrie 1989 orele 14.00. O încercare timidă de a protesta împotriva regimului combinată cu bucuria calificării naţionalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria cu 3-1 în faţa naţionalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un campionat mondial, cel din Italia) a fost dispersată de Securitate care şi-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenţi.

Căderea Zidului Berlinului sau înlocuirea în noiembrie 1989 a liderului bulgar Todor Jivkov sunt semne ale unui climat revoluţionar în Europa de Est. În noiembrie 1989, la al XIV-lea Congres al PCR, Ceauşescu atinge problema Pactului Molotov-Ribbentrop şi cere anularea consecinţelor acestuia, în speţă retrocedarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, anexate în virtutea acestui pact.

În 2-3 decembrie 1989 Ceauşescu l-a vizitat pe Mihail Gorbaciov la Moscova, cu prilejul întrunirii ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia. Liderul sovietic a ţinut o informare cu privire la rezultatele întâlnirii pe care o avusese cu George H. W. Bush în Malta.

Iași[]

14 decembrie 1989. Tentativa de revoltă populară la Iași. Începutul revoluției. În după-amiza de 14 decembrie, liderii Frontului Popular Român s-au deplasat în Piața Unirii, unde au găsit toate intrările blocate de Miliție și de Gărzile Patriotice.[1]

Certificatele de revoluționar[]

Iulie 2016 - peste 2.700 de revoluţionari vor primi certificate cu titlu de „luptători cu rol determinant“ în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi vor încasa, din bani publici, indemnizaţii lunare cuprinse între 2.600 şi 4.500 de lei pe lună. Asta în condiţiile în care un veteran de război este răsplătit cu 135 de lei lunar, iar salariul unui profesor debutant abia depăşeşte 1.200 de lei.[2]

2017, martie - procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a secretarului de Stat, Adrian Sanda și a altor 7 persoane, pentru certificatele de revoluționar falsificate.[3]

Jurnaliști străini la Revoluție[]

  • Nikolai Morozov, cel care a acoperit pentru TASS Revoluţia Română din 1989.[4]

Note[]

Vezi şi[]

  • Revoluţiile din 1989
  • Lista cărţilor referitoare la revoluţia română
  • Lista filmelor despre revoluţia română din 1989

Legături externe[]

Wikipedia-logo Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: Revoluția română din 1989. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă.
Advertisement