România
Advertisement

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.

Românii războiului[]

  • Dumitraşcu Lăcătuşu a luptat în războiul balcanic, dar şi în cele două conflagraţii mondiale. România l-a uitat şi l-a îngropat în uitare, în timp ce Franţa şi-a luat „adio“ de la ultimul său combatant cu funeralii naţionale.[1]
  • Maiorul Albert Porkolab a pus bazele „Năsăudului Nou“, un sat organizat şi ridicat chiar în mijlocul desfăşurărilor de forţe din timpul Marelui Război, inspirat de localitatea sa natală. Viaţa sa de roman a fost descoperită prin prisma celor peste 300 de fotografii realizate de el pe câmpurile de luptă unde l-a purtat conflagraţia.[2]

Prizonierii români[]

  • Primii prizonieri români au ajuns cu trenul în Alsacia – Lorena în ianuarie-februarie 1917. Foametea, frigul şi mizeria au făcut ca aproape 3.000 de ostaşi români să-şi piardă viaţa - cimitirul militar român de la Soultzmatt.[3]
Oameni de cultură

Emil Gulian

Note[]

Lectură suplimentară[]

  • Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, Constantin Kiriţescu

Legături externe[]

Advertisement