România
Advertisement
Nicolae Golescu
Nicolae Golescu


Prim-ministru al României
În funcţie
12 martie 1868 – iulie 1868
Precedat de Ştefan Golescu
Succedat de Ion Brătianu

Ministru al Afacerilor Externe
În funcţie
1 mai 1868 – 15 noiembrie 1868
Precedat de Ştefan Golescu
Succedat de Dimitrie Ghica

Ministru al Apărării Naţionale
În funcţie
28 mai 1860 – 28 iulie 1860
Precedat de gen. Ion Emanuel Florescu
Succedat de gen. Gheorghe Adrian

Născut(ă) 1809

Nicolae Constantin Golescu (n. 1810, Câmpulung Muscel; d. 10 decembrie 1877, Bucureşti) a fost prim-ministru al României în două mandate, în 1868 şi 1870.

Fiu al boierului muntean Dinicu Golescu, a fost educat împreună cu cei trei fraţi ai săi acasă şi apoi în Elveţia. Nicolae şi fratele său Ştefan s-au întors acasă în 1830 pentru a intra în armată, unde Nicolae va ajunge maior în 1834.

În acelaşi an va intra în Societatea Filarmonică, o societate asemănătoare masoneriei. În 1840, va fi acuzator în procesul participanţilor la complotul Filipescu, mai târziu Ministru de interne, iar în 1860, pentru o scurtă perioadă, Ministru de război.

În 1842, Muntenia fiind sub protectoratul Rusiei, Nicolae Golescu încearcă să obţină tronul, dar eşuează, rămânând în schimb ministru de interne până în 1847. Între timp participă la diverse comitete revoluţionare.

Deşi făcea parte dintr-o familie de boieri, va fi de partea mişcării liberalilor radicali, făcând parte din comitetul revoluţionar din 1848 alături de Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu şi alţii.

După ce, pe 11 iunie 1848, revoluţia a izbucnit la Bucureşti, Nicolae Golescu devine din nou ministru de interne în guvernul provizoriu. Săptămâna următoare s-au ocupat cu mobilizarea populaţiei împotriva unei contra-revoluţii, astfel guvernul provizoriu rămânând.

Pe 25 iulie, însă, guvernul demisionează la presiunile Imperiului Otoman, iar după intrevenţia otomană din septembrie, Nicolae Golescu pleacă în exil, întorcându-se în anii 1850 pentru a susţine pe Alexandru Ioan Cuza şi unirea, iar în 1866 Nicolae Golescu a fost ales regent după demisia lui Cuza.

După aceea a făcut parte din Partidul Liberal al lui Ion Brătianu, având două mandate de prim-ministru.

Vezi şi[]

  • Republica de la Ploieşti


Predecesor:
gen. Ion Emanuel Florescu
Ministrul Apărării Naţionale
28 mai 186028 iulie 1860

Succesor:
gen. Gheorghe Adrian


Predecesor:
Ştefan Golescu
Prim-ministrul României
12 martie – iulie 1868

Succesor:
Ion Brătianu


Predecesor:
Ştefan Golescu
Ministrul Afacerilor Externe
1 mai15 noiembrie 1868

Succesor:
Dimitrie Ghica



Wikipedia-logo Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: Nicolae Golescu. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă.
Advertisement