Maramureșul geografic

Maramureşul este o regiune geografică, alcătuită din Depresiunea Maramureşului din România şi estul regiunii Transcarpatia din Ucraina (raioanele Rahău, Slatina, Teceu, Hust). Odată cu organizarea administrativă a României pe regiuni (1947-1968), denumirea de Maramureş a fost extinsă în România şi asupra Ţării Chioarului (Baia Mare), Ţării Lăpuşului, Ţării Oaşului şi Ţării Sătmarului. Capitala istorică Sighet (astăzi Sighetu Marmaţiei) a fost înlocuită cu oraşul Baia Mare. În prezent partea românească a zonei Maramureş eparte din Judeţul Maramureş

Poziţia geografică[]

Ţara Maramureşului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanţului Carpatic, acoperind o suprafaţă de circa 10.000 km² între munţii Oaş, Gutâi, Ţibleş, Rodnei şi Maramureşului (cunoscuţi şi cu numele de Carpaţii Păduroşi). Ea este împărţită în două zone de o ramificţie muntoasă în bazinul superior al râului Tisa: partea sudică aparţine României, iar cea nordică Ucrainei. În partea românească Tisa are patru afluenţi: râurile Iza, Vişeu, Cosău şi Mara. Masivii muntoşi care înconjoară zona ating înălţimi de până la 2000 m, iar de la 1500 m în sus îşi fac apariţia păşunile alpine; munţii, care chiar şi în zilele noastre ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa regiunii, sunt acoperiţi de păduri de stejar, fag şi molid. Lemnul omniprezent şi-a lăsat amprenta aproape peste tot, pornind de la arhitectura tradiţională a caselor şi bisericilor, până la vestitele porţi şi instrumente de gospodărie.

Scurt istoric al Maramureşului[]

Pentru detalii, vezi: Voievodatul Maramureşului.

Numele de "Ţară a Maramureşului" apare pentru prima dată în documente de la sfârşitul secolului al XIII-lea, în perioada expansiunii ungare în Transilvania; a fost condus de voievozi locali pînă în 1365 şi apoi de comiţi români din zonă. După 1688, Maramureşul a devenit parte a Imperiului Habsburgic, alături de Transilvania. În 1920 regiunea a fost împărţită între Cehoslovacia şi România. Partea nordică a Maramureşului a fost integrată Ruteniei Carpatice, teritoriu care în 1939 a fost ocupat de Ungaria şi în 1944 de Uniunea Sovietică. Din 1991 aparţine Ucrainei. Partea sudică (românească) a Maramureşului a stat sub ocupaţie maghiară între 1940-1944, pentru ca apoi să revină României. Acum, judeţul Maramureş românesc cuprinde şi Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului şi jumătate din Ţara Codrului.

Aşezările rurale ale Maramureşului[]

Atât spaţiul construit cât şi cel utilizat pentru activitatea cotidiană exploatează calităţile naturale ale zonei într-un fel deosebit: aşezările ocupă o suprafaţă vastă, în general fiind constituite din gospodării răsfirate de-a lungul străzii principale şi înconjurate de livezi, grădini şi chiar păduri. Pădurile amestecate sunt resurse locale şi regionale importante, lemnul fiind caracteristic pentru zonă până în ziua de azi: aşezările din Maramureş folosesc ca material de construcţie numai lemnul.

Întinse pe vaste suprafeţe, satele sunt împărţite în Susani şi Josani, fiecare parte având câte o biserică; vestitele biserici de lemn constituie mărturie că iniţial aceste sate au fost întemeiate pe văile secundare; abia mai târziu ele au ajuns şi pe cele principale. Gospodăria ţărănească este în primul rând o grupare de structuri închise; în ceea ce priveşte relaţia spaţiului privat cu comunitatea, gospodăria maramureşeană este însă de tip deschis, deschiderea ei permiţând comunicarea vizuală şi verbală între spaţiul familiei şi cel rezervat muncii.

Odată cu lărgirea teritorială a satelor, împărţirea spaţiului liber a dat naştere unei aranjări liniare a nucleului vetrei satului, care a dus la înmulţirea drumurilor de acces; totuşi, încă nu toate gospodăriile din sat au acces la strada principală. Desigur însă că toate străzile au acces la spaţiul sacru al comunităţii - la biserică.

Interiorul casei maramureşene[]

Interiorul casei maramureşene arhaice a decurs atât din cerinţelor estetice, cât şi din nevoile casnice. Camera de zi, numită şi „casă”, îngloba întregul univers domestic al femeii casei, prezenţa ei putând fi simţită oriunde în casă: în decorul interior, în rolurile unor obiecte cotidiene şi locuri din casă, precum şi în practica unor ritualuri. Din punctul de vedere al arhitecturii, dar şi al ritualului, un foarte important element al caselor tipice maramureşene îl constituia meştergrinda. Ea lega pereţii opuşi ai casei; deasupra ei veneau bârne mai mici, aşezate la distanţe egale, care susţineau tot acoperişul şi stabilizau pereţii laterali. Astfel, această grindă principală împărţea casa în două: spaţiul pentru „faptele de viaţă” (spaţiul cotidian) este în partea dreaptă; acolo se găseau de exemplu cuptorul, sau şi patul conjugal, loc unde oamenii se şi năşteau şi mureau; patul era aşezat în colţul cel mai întunecos al casei; deasupra lui, pe perete, era ruda cu ştergare de rudă, covoraşe şi perne, având trei funcţii distincte: una estetică, una de depozitare şi una de expunere a zestrei fetei; la capătul patului, pe o bancă, era aşezată lada de zestre, cu diferite materiale decorative colorate care accentuau armonia interoară.

Partea stângă era folosită pentru rituale religioase; era locul unde aveau loc ceremoniile de botez şi nuntă, unde corpul decedatului era pus în sicriu şi apoi pe masă, în vederea înmormântării; pereţii erau decoraţi cu icoane alternând cu obiecte ceramice, deasupra cărora se puneau ştergare albe cu capetele colorate, ţesute de mână. Masa era aşezată într-un colţ, împreună cu băncile de lemn, aranjate în unghi; în spatele uşii se afla chiuveta, iar în partea opusă, pe perete, raftul cu linguri şi raftul cu ceramică; iar în spatele icoanelor şi deasupra meştergrindei se păstrau actele şi documentele, crucea şi busuiocul. De-a lungul anilor, planul arhitectural al casei arhaice evoluează de la casa cu o cameră la o locuinţă mai complexă, cu două camere: camera principală, în care se desfăşura viaţa de zi cu zi, şi o a doua cameră, mobilată în acelaşi mod ca şi prima, însa decorată cu cergi de lână; aici, pe pereţii de lemn, între ştergarele ornamentale, se atârnau icoanele; zona decorativă a casei era colţul cu patul şi ruda fetei (un suport orizontal pe care era expusă zestrea fetei de măritat, gata de-a fi dusă la casa mirelui după nuntă). Acest colţ s-a mutat de la camera principală în a doua, folosită acum mai ales drept cameră de oaspeţi.

Maramureşul azi[]

Format:Ton Maramureşul este un loc emoţionant, unde oricine este impresionat de amestecul obiceiurilor tradiţionale cu cele moderne.^{[necesită citare]} Ca mic exemplu, locuitorii se îmbracă cu hainele făcute cu mâna lor, însă le spală cu Tide.^{[necesită citare]} Chiar dacă Maramureşul este menţinut de locuitorii săi ca un gigantic muzeu în aer liber, turistul poate să găsească cu uşurinţă urme ale modernizării din secolele XX şi XXI, într-o combinaţie uneori amuzantă cu aspectele de tradiţie. Astăzi gospodăriile rurale nu se deosebesc la confort de condiţiile oferite de oraşe: casela au în general două sau trei etaje, sunt dotate cu aparatura tehnică şi casnică de ultimă oră, însă fără a neglija tradiţia: încă mai există camera principală unde se desfăşoară toate activităţile zilnice; pe pereţi nu pot lipsi icoanele şi ştergarele decorative, ruda cu ştergarele de rudă poate fi găsită în camera de oaspeţi, iar tavanul şi podeaua de lemn sunt încă atotprezente. Întreg acest amalgam de modern cu tradiţional face din Maramureş o zonă turistică deosebită: păstrarea tradiţiilor, cultura şi civilizaţia lemnului, îmbinate cu ultimele dotări în domeniul confortului zilnic duc la dezvoltarea nestingherită a agroturismului. Maramureşul cu cultura sa specifică şi-a "sculptat" în lemn propria istorie. Este locul unde tradiţiile, costumul popular şi arta populară sunt păstrate ca nicăieri în altă parte a României. Maramureş este un gigantic muzeu în aer liber, iar viaţa de zi cu zi a satului maramureşean permite şi o întoarcere în timp la vechile tradiţii.

Lectură suplimentară[]

Țara Maramureșului în veacul XIV, Radu Popa, București, 1970 - referință

Vezi şi[]

Maramureşul istoric
Voievodatul Maramureşului
Stema Maramureşului
Valea Izei
Listă de localităţi din judeţul Maramureş
Listă de comune din judeţul Maramureş
Listă de localităţi din judeţul Satu Mare
Listă de comune din judeţul Satu Mare

Acest articol despre românime sau românism este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikia România prin completarea sa!.

v • d • m

Regiuni istorice ale României

Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: Maramureșul geografic. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă.