| Mănăstirea Frumoasa | |
 Exteriorul bisericii mănăstirii Frumoasa | |
| Profilul mănăstirii | |
|---|---|
| Confesiune: | ortodoxă |
| Hram: | Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Adormirea Maicii Domnului |
| Ctitor: | hatmanul Balica |
| Tip: | călugăriţe |
| Datele mănăstirii | |
| Datare: | secolul XVI |
| Ţara: | România |
| Localizare: | Iaşi |
Mănăstirea Frumoasa din Iaşi este amplasată pe locul unei foste biserici mai vechi, ctitorie din secolul al XVI-lea al hatmanului Balica. Aşezată pe o terasă cu o altitudine relativă de 8-10 metri faţă de şesul Bahluiului, Biserica Frumoasa domină peisajul prin silueta sa zveltă şi albă şi prin cele patru cupole ale sale, străjuită de un turn impozant şi împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme.
Începuturile Mănăstirii Frumoasa[]
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, în vecinătatea locului pe care se află Biserica Frumoasa de astăzi, se înălţa o mănăstire, ctitoria hatmanului Leonte zis şi Melentie Balica, portar al Sucevei şi hatman al Moldovei, originar din Ţara Românească şi descendent din marea familie a boierilor Buzeşti. Consemnată documentar, mănăstirea lui Balica avea hramul „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil“.
Biserica hatmanului Balica şi a soţiei sale, Ana, a fost închinată Mănăstirii „Schimbarea la Faţă“ din muntele Sinai. La 9 august 1586, dată la care se constată documentar că Melentie Balica hatmanul era mort, mănăstirea fusese deja închinată.
Urmaşul lui Melentie Balica, Isac Balica, mare vistier şi apoi hatman, decapitat de Ştefan Tomşa după bătălia de la Cornul lui Sas, a înfrumuseţat zidirea înaintaşului său. În veacul al XVII-lea, războaiele şi proasta administrare a averilor sale, au dus biserica în stare de ruină.
A doua rectitorire (1727-1733)[]
Poziţia deosebit de pitorească în care era situată mănăstirea lui Balica l-a determinat pe domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 şi 1747-1748), să o restaureze între anii 1727-1733, adăugându-i un ansamblu de palate minunate după moda orientală „de la Ţarigrad“, nişte curţi spaţioase, un heleşteu mare în apropiere pe care se puteau plimba bărci şi caiace, precum şi grădini cu fântâni arteziene.
„Iară în al treilea an al domniei lui Grigore-Vodă s-au făcut de cătră toate părţile bună pace. Şi s-au apucat de au acoperit Mănăstirea Balica cu oale şi au tocmit-o pre dinafară şi au făcutu-i şi tindă, şi au zugrăvit-o peste tot pri dinlontru, şi zid împregiur, şi clopotniţă, şi curţi de piatră. Şi au înzăstrat-o cu toate, cu veşminte, cu odoară şi cu bucate, şi cu robi şi moşii şi vii, ca pre o mănăstire deplin. Aşijdere au mai făcut curţi scumpe şi hălăşteu cu iaz la Frumoasa să fie de primblare domnilor. Facut-au şi turnu mare pe poartă, în curtea domnească, şi ceasornic mare, aşiijdere şi două cişmele, fântâni aduse pre oale, cu multă cheltuială, una denaintea porţii curţii domneşti şi una denaintea feredeului. [1]”Reconstruită în stilul Renaşterii, biserica a impresionat pe contemporanii săi care au supranumit-o „Frumoasa“. Mănăstirea va servi de acum înainte pentru mulţi dintre domnitorii Moldovei drept reşedinţă de vară. Sub denumirea de „Frumoasa“, biserica este menţionată într-o însemnare grecească din 1723 de pe o Evanghelie a acesteia, găsită în Bucureşti şi răscumpărată de către protosinghelul Silvestru.
Peste un deceniu, în timpul ocupaţiei ruseşti de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa.
O nouă restaurare a bisericii Frumoasa a avut loc în anul 1753 în timpul domniei lui Matei Ghica (1753-1756), fiul domnitorului Grigore al II-lea Ghica.
Construcţia actuală[]
Actuala clădire a bisericii datează din perioada 1836-1839, fiind ctitoria egumenului Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelie, după cum arată şi pisania care aminteşte pe lângă Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, un al doilea hram în cinstea Adormirii Maicii Domnului (Uspenia).
Biserica actuală este un monument din prima jumătate a secolului al XIX-lea, construită în stil ucrainean. Faţadele sunt ornate în stil clasic cu panouri şi pilaştri angajaţi. Faţada are intrarea decorată cu un înalt portic doric format din patru coloane, cele din mijloc fiind unite printr-o arcadă în plin centru. Pe sub streaşină biserica este încinsă cu o friză decorată cu palmete şi de cornişă cu mutuali. Toate acestea contribuie la formarea aspectului monumental al construcţiei.
Domnitorul Mihail Sturdza a împodobit interiorul bisericii şi a ridicat alături un mausoleu de marmură albă pentru mormintele membrilor familiei sale. Monumentul aminteşte de începuturile sculpturii statuare din Moldova.
În curte se află casa numită „palatul de pe ziduri“ sau „Palatul Sturdza“, construită în 1818-1819 cu parter şi etaj, restaurată ultima dată în 1982-1983. În curte se mai găsesc ruinele vechilor case boiereşti de pe timpul lui Grigore Ghica şi cavoul familiei Sturdza (tatăl domnitorului Mihail Sturdza) şi a altor membri ai familiei din care doi înrudiţi cu familiile Vogoride şi Mavrogheni.
Călători străini despre Mănăstirea Frumoasa[]
În decursul vremii, Biserica Frumoasa a fost vizitată de către diverşi călători străini, aflaţi în trecere prin Iaşi. Aceştia au evocat în notele lor de călătorie pitorescul locului şi frumuseţea palatului domnesc. Ministrul turc Resmi Ahmed Efendi a trecut prin Iaşi în anul 1763 în drum spre „raiaua“ Hotin, scriind:
„Aici [la Iaşi] pentru oaspeţii iluştri şi pentru trimişii înaltei Porţi este destinat în partea sudică a oraşului un palat numit Frumoasa, pe malul unui încântător lac, ce ne aduce oarecum aminte de splendidele peisaje ale lacului Albastru sau Ghioc-su, din Anatolia. ”Abatele Giuseppe Boscovich, care îl însoţea pe ambasadorul englez James Porter în călătoria sa din anul 1761 prin Moldova, a realizat în jurnalul său o descriere interesantă a curţii domneşti de la Frumoasa şi a împrejurimilor sale:
„Ni se pregăti o plăcută vilă numită Frumoasa, pe care prinţul o posedă în vale, la picioarele colinelor de pe care coborâsem. Palatul aproape deşert, dar mare şi comod, era împrejurat de un zid mare, care înconjura grajduri, şuri, palatul prinţului şi un alt palat pentru dame. Se mai află în interior în partea palatului al doilea o grădină de preumblare şi o alta de fructe. În palat se intră printr-o sală mare, care este despărţită printr-o balustradă, fiind ferestre mari care ocupau toată faţada, cu privire într-un lac ce se termina pe la poalele colinelor. Lacul este format dintr-un izvor care curge de la picioarele colinelor şi e oprit de un dig puternic, întărit cu pari şi pământ şi care e aproape de o 1/2 milă de lung. În mijlocul digului este o deschizătură cu un canal prin care curge apa la o moară apropiată. Lacul e plin de peşte şi are şi bărci de preumblare, dar în partea dinspre apus e plin de stuh şi alte buriene de baltă. ”Mănăstirea Frumoasa în prezent[]
După o perioadă destul de tulbure în istoria sa, aceasta ctitorie voievodală şi boierească a redevenit mănăstire, în vara anului 2003, cu binecuvântarea IPS Daniel Ciobotea, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În prezent, la Mănăstirea Frumoasa vieţuieşte o obşte de călugăriţe care au venit de la Mănăstirea Văratec, din judeţul Neamţ.
Conform listei monumentelor istorice din jud. Iaşi elaborată în anul 2004 de către Institutul Naţional al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, Mănăstirea Frumoasa (având codul LMI IS-II-a-A-04006) conţine un ansamblu de şase monumente istorice şi anume:
- biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“, reconstruită din temelie în perioada 1836-1839;
- palatul „de pe ziduri“, construit în anii 1818-1819;
- palatul domniţelor, aflat astăzi în ruină, la intrarea în mănăstire. În lista monumentelor istorice este denumit ca Ruinele palatului „Pentru Femei“;
- turnul-clopotniţă, construit în perioada 1819-1833;
- zidul de incintă;
- un monument al descendenţilor familiei Sturdza (Mausoleul lui Grigore Sturdza), aflat lângă biserică.
Biserica Mănăstirii Frumoasa[]
Biserica Mănăstirii Frumoasa privită din faţă.
Actuala biserică este ctitoria egumenului Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelie în anul 1836. Pe frontispiciul bisericii, se află următoarea inscripţie:
- „Această Sf-tă şi Dumnezeiască biserică s-a zidit din temelie precum se vede de Prea Cuviosul Arhimandrit şi Cavaler Chir Ioasaf Anastasă ce-i zic Voinescu, cu toată cheltuiala sa, întru cinstea marilor Voievozi Mihail şi Gavril şi întru cinstea Prea curatei Adormirei Maicii Domnului, spre vecinica pomenire. Rog pe cei din urmă ocârmuitori, ca să facă pomenire la zilele acestor Praznice şi pentru cel ce a zidit acest Sft. Lăcaş. S-a început zidirea la 1836 şi s-a sfîrşit la 1839.“
Ca stil, această nouă biserică aparţine clasicismului. Biserica este monumentală ca proporţii, planul ei asemânându-se cu cel al Biserici Sf. Spiridon din Iaşi. Noua concepţie arhitecturală se bazează pe ideea tratării unitare a spaţiului interior, pridvorul, pronaosul şi naosul fiind aproape egale ca dimensiune şi separate doar printr-un arc dublou median încadrat de arcade longitudinale, sprijinite pe coloane degajate.
Clădirea cuprinde o singură navă, flancată de încăperea altarului spre răsărit. Intrarea în biserică este precedată de un frumos portic doric, compus din patru coloane înalte, cele din mijloc fiind legate între ele printr-o arcadă în plin cintru, pe care se sprijină un fronton triunghiular. Stilobatul solid pe care se ridică coloanele ca şi friza bogat decorată cu motive ornamentale în formă de frunze de palmier şi cornişa cu mutuli se continuă de jur împrejurul clădirii sporindu-i aspectul monumental.
Deasupra bisericii se înalţă patru turnuri false construite după modelul turlelor bisericilor ruseşti şi dispuse în linie; două mari care exprimă în exterior cele două cupole ale navei şi două mai mici aşezate, respectiv, deasupra pridvorului şi altarului. Monumentul se prezintă ca o îmbinare dintre forme simple, sobre, de factură clasică şi forme răsăritene, imprimând bisericii un caracter exotic.
Biserica Mănăstirii Frumoasa privită din partea laterală.
Interiorul bisericii este bogat ornamentat. Nicolae Iorga descria astfel interiorul bisericii:
- „Înăuntru priveliştea e însă în adevăr măreaţă: turnurile de tinichea, fără zid, şi croite numai ca acoperişuri de turnuri, cresc prin boltirea lor întinderea, liberă de orice piedici, a clădirii luminoase. Opt stâlpi de marmură vărgată cu roşu împodobesc şi sprijină, întinându-se sus, cu capitele de stuc albastru, aurit. Pe pereţi se văd sfinţi foarte frumoşi şi chipurile Ghiculeştilor.“
Pictura bisericii este realizată în tempera, în culori vii, fiind bine conservată. La intrare sunt pictate portretele familiei lui Grigore al II-lea Ghica. Pe peretele din stânga este pictat domnitorul (îmbrăcat într-o ţinută somptuoasă) alături de soţie şi de cei doi copii: Matei Ghica (viitor domnitor al Munteniei: 1752-1753 şi al Moldovei: 1753-1756) şi Ruxandra. Pe peretele din dreapta, este pictat celălalt fiu al domnitorului, Scarlat Ghica, domnitor al Moldovei (1757-1758) şi al Munteniei (1758-1761 şi 1765-1766). În pronaos, pe peretele din dreapta, a fost pictat egumenul Ioasaf Voinescu. Acesta a fost zugrăvit în culori închise, sobre, ţinând în mână ctitoria sa, lângă portretul său aflându-se următoarea inscripţie: „s-a început zidirea bisericii la anul 1836 şi s-a sfârşit la anul 1841, octombrie 30“.
Catapeteasma bisericii a fost realizată şi montată în biserică în anul 1838. În pronaosul bisericii se află mormântul domniţei Ruxandra, fiica lui Grigorie Ghica Vodă, a cărui lespede funerară e frumos decorată cu diferite ornamente şi stemele domnitorilor Moldovei. Pe piatra de mormânt este săpată o inscripţie în versuri în limba greacă.
Dintre odoarele de preţ cu care a fost înzestrată biserica s-a mai păstrat o icoană de argint a Maicii Domnului, purtând pe cap o coroniţă de aur încrustată cu pietre preţioase, dăruită de Doamna Ecaterina, soţia lui Constantin Mavrocordat. Pe latura inferioară a icoanei se află următoarea inscripţie în limba greacă: „Din evlavie pentru Maica Domnului, Ecaterina a îmbrăcat cu argint această icoană cu banii ei. Era fata lui Constatin Roset iar doamnă a unui stăpânitor, om foarte bun, Mavrocordat, adică Constantin. Ecaterina, doamna lui Constantin Mavrocordat“.
Istoricul N.A. Bogdan menţionează în monografia sa dedicată municipiului Iaşi că, în Biserica Mănăstirii Frumoasa, exista înainte de primul război mondial un Epitaf cusut în fire de aur şi argint, unic, poate, în ţară în privinţa bogăţiei şi frumuseţii sale. [2]
Este de semnalat şi Dvera care datează din anul 1841, având o frumoasă broderie marginală în fir de aur pe catifea de culoare vişinie, purtând pe latura de sus următoarea inscripţie: „Eu sunt uşa cea adevărată. Prin mine de va intra cineva se va mântui şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. 1841“
Palatul „de pe ziduri“[]
Palatul „de pe ziduri“.
În incinta Mănăstirii Frumoasa se află casa numită „Palatul de pe ziduri“ sau „Palatul Sturdza“, care a fost construită cu parter şi etaj. Palatul a fost construit între anii 1818-1819, după planurile arhitectului Martin Kubelka, care a realizat şi planurile turnului-clopotniţă. „Palatul de pe ziduri“ prezintă o structură tripartită, iar ca o caracteristică aparte a construcţiei menţionăm faptul că tradiţionalul foişor a devenit aici un peron de acces, iar la etaj, o terasă acoperită.
Acest edificiu este o construcţie cu o arhitectură neoclasică cu parter şi etaj având intrarea principală în curtea mănăstirii. Palatul a fost o construcţie gândită ca un palat din timpul renaşterii italiene. Iniţial faţada opusă intrării în palat dădea spre grădină şi lacul amenajat în jurul mănăstirii, pe unde se intra cu barca printr-o intrare cum erau cele pentru caleşti, care astăzi a fost zidită. Astăzi această faţadă iese din planul zidului mănăstirii spre exterior.
În „palatul de pe ziduri“ a fost amenajat în anul 1841 paraclisul „Sf. Ecaterina“. Frumoasa şi palatul domnesc din incinta ei au continuat să fie preferate ca reşedinţă de vară mai ales în vremea domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849) şi a lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1853 şi 1854-1856). La palatul de pe ziduri s-au efectuat lucrări de consolidare între anii 1966-1970, ultima restaurare datând din perioada 1982-1983.
Ruinele palatului domniţelor[]
Ruinele palatului domniţelor de la Mănăstirea Frumoasa din Iaşi.
Un alt monument istoric din cadrul Mănăstirii Frumoase, sunt conform listei monumentelor istorice din jud. Iaşi elaborată în anul 2004 de către Institutul Naţional al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, şi aşa-numitele Ruine ale palatului „Pentru Femei“.
Domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 şi 1747-1748), care restaurase Mănăstirea Frumoasa între anii 1727-1733, a construit „un ansamblu de palate minunate după moda orientală de la Ţarigrad“. Peste un deceniu, în timpul ocupaţiei ruseşti de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa.
Palatul domniţelor avea două mari incinte la parter, de unde se putea intra în camerele domniţelor. Sub palat, se aflau nişte pivniţe, cu mai multe încăperi. Palatul avea tavanul susţinut de pilaştri legaţi între ei prin nişte arcuri de piatră. În prezent, palatul domniţelor aflat la mică distanţă de turnul-clopotniţă este în ruină.
Turnul clopotniţă şi zidul de incintă[]
Turnul clopotniţă de la Mănăstirea Frumoasa din Iaşi.
Din construcţiile ridicate de către Grigore al II-lea Ghica, se mai păstrează astăzi zidul de piatră cu metereze care înconjoară incinta, având o înălţime de 4 metri. Pe latura de vest a incintei, la mijloc, se află turnul clopotniţă, construit în manieră neoclasică, purtând pe cele patru laturi coloane zvelte în stil ionic. Autorul planului turnului clopotniţei este arhitectul Martin Kubelka, care a realizat şi planurile „palatului de pe ziduri“.
Turnul clopotniţă a fost construit între anii 1819-1833 de către arhimandritul Ioasaf Voinescu (în locul unui alt turn de piatră care se ruinase), el păstrându-se şi astăzi în condiţii foarte bune. Pe frontonul clopotniţei, este săpată o inscripţie în care este scris:
- „La anul 1819 s-a început zidirea acestei clopotniţe de mine, smeritul arhimandrit Ioasaf moldovan, proistosul mănăstirei Frumoasa şi din rele întâmplări s-a sfârşit de tencuit şi zugrăvit la anul 1833.“
Turnul-clopotniţă este încorporat în ziduri şi are o serie de elemente de o frumuseţe plastică aparte. Nivelul inferior este masiv, fiind străpuns de gangul intrării, deasupra sa înălţându-se camera clopotelor, ale cărei faţade sunt decorate cu coloane ionice angajate. De asemenea, cupola de tablă de forma unui bulb alungit accentuează caracterul zvelt al turnului.
Turnul clopotniţă şi zidul de incintă au fost supuse unor ample lucrări de protecţie între anii 1966-1970, cu scopul de a le consolida împotriva alunecărilor de teren (datorate infiltraţiei apei în sol), precum şi a eroziunii materialelor folosite la construcţia acestor monumente arhitectonice.
Poarta Spânzuraţilor[]
„Poarta Spânzuraţilor“, privită din afara Mănăstirii Frumoasa.
Pe latura de est a zidurilor de incintă, se poate deschide şi astăzi o poartă din lemn cunoscută drept Poarta Spânzuraţilor Poarta este confecţionată din lemn şi are două uşi care se deschid pe interior şi se închid cu un zăvor. Totuşi, neexistând nici un drum de acces astăzi spre această poartă, ea rămâne mai tot timpul închisă.
În decursul existenţei sale, Mănăstirea Frumoasa a avut mai multe întrebuinţări, de-a lungul timpului funcţionând aici şi o secţie a unui spital militar şi chiar o închisoare. Rectitorită de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica, Mănăstirea a continuat tradiţia primului locaş de cult fondat pe acest amplasament în secolul al XVI-lea de către hatmanul Melentie Balica.
Tradiţia spune că cei condamnaţi la moarte erau scoşi pentru executare din curtea mănăstirii pe Poarta Spânzuraţilor. Ieşirea din mănăstire pe această poartă dădea către un maidan, loc unde se organizau execuţiile publice (prin spânzurare) ale tâlharilor, în special în zilele de iarmaroc.
Monumentul funerar al familiei Sturdza[]
Monumentul funerar al familiei Sturdza aflat la Mănăstirea Frumoasa.
În curtea Mănăstirii Frumoasa, în partea stângă a bisericii, domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu de marmură albă pentru mormintele membrilor familiei sale. Mausoleul este realizat de către sculptorul italian Francisc Vernetta şi are încrustat la baza sa stema Moldovei. Acest monument este unul dintre primele monumente din Moldova, marcând începutul sculpturii statuilor şi a monumentelor de for public.
La baza monumentului se află o placă de marmură albă care pe o parte are încrustată stema Principatului Moldovei aşa cum arăta ea în prima jumătate a sec. al XIX-lea, iar în partea opusă are inscripţionat un text cu caractere chirilice. Lângă placă, de o parte şi de alta a acesteia, sunt patru femei îngenuncheate cu mâinile împreunate, care susţin o altă placă de marmură pe care se află o coloană prevăzută cu o urnă mare în partea de sus, de care se sprijină o femeie înger. La baza celei de-a doua plăci este încrustată o clepsidră cu aripi, simbolizând timpul în permanenta sa scurgere.
În acest mausoleu este înmormântat marele logofăt Grigore Sturdza (1758-1833), tatăl domnitorului moldovean Mihail Sturdza. În partea anterioară a monumentului, este înscrustată în marmura albă următoarea inscripţie în limba română cu caractere chirilice:
- „Pietatea cea fiiască a domnitorului Moldovei, MIHAIL STURZA, au ridicat acest monument spre pomenire pre-strălucitului mare logofăt şi cavaler Gri. Sturza născut la 1758 săvârşit la 1833 martie 13 zile.“
În partea din spate a monumentului este intrarea pe o scară în trepte în criptă, ale cărei uşi sunt permanent deschise pentru a nu permite instalarea umezelii în criptă. În părţile laterale ale monumentului de marmură albă sunt alte două monumente de fontă prevăzute cu cruci în partea de sus, având pe ele inscripţii cu caractere chirilice, astăzi ilizibile. În mausoleu au mai fost înmormântaţi şi alţi membri ai familiei Sturdza dintre care doi înrudiţi cu familiile Vogoride şi Mavrogheni.
Fotogalerie[]
Note[]
Bibliografie[]
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - „Pelerin în Iaşi“ (Editura Trinitas, Iaşi, 2000);
- Mitropolia Moldovei şi Sucevei - „Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei“ (Editura Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974);
- Nicolae Iorga - „Istoria românilor prin călători“ (Ed. Eminescu, Bucureşti, 1981);
- Eugen Suceveanu - „Obiective istorico-turistice“ (Iaşi, 1983).
Legături externe[]
- Mănăstirea Frumoasa - prezentare detaliată
- Mănăstirea Frumoasa pe harta oraşului Iaşi
- Adormirea Maicii Domnului, Wikipedia
- Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Crestinortodox.ro
- Mănăstirea Frumoasa, ro.wikivoyage.org
- Arhanghelul Mihail, Wikipedia
- Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Crestinortodox.ro
|
Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: Mănăstirea Frumoasa. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă. |