România
Advertisement

Dezindustrializarea României reprezintă un proces de pierdere în special a industriei grele din România care are loc începând cu 1990 până în prezent.

Iași: Coloşi precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi, însă, după 1990 prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale, însă.[1][2]

Bârlad, judeţul Vaslui, se mândrea la începutul anilor 1990 cu o industrie înfloritoare, fiind motorul economic al judeţului. În urma privatizărilor, coloşii precum Rulmenţi, FEPA ‘74, dar şi fabrica de Confecţii au rămas o umbră a ceea ce au reprezentat odată.[3]

În anul 1990, municipiul Vaslui avea o zonă industrială bine pusă la punct care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a municipiului. Erau de notorietate societăţile Mecanica (piese pentru maşini şi utilaje), Moldosin (fire şi fibre sintetice), Hitrom (azbest şi materiale de izolaţie), AMC (aparate de măsură şi control), Movas (mobilă), la fel ca şi cele din domeniul industriei uşoare, Confecţii, Textila, Varotex, Vascovin s.a. Giganţii industriali care asigurau locurile de muncă ale celor mai mulţi dintre vasluieni au căzut unul după altul după anul ‘90, din industria Vasluiului nu a mai rămas decât nişte clădiri în ruine şi mii de mare de şomeri care a situat an de an judeţul pe primele locuri în ţară.[4]

După 1990 cele mai importante fabrici din Turnu-Măgurele - combinatul chimic Turnu SA, producătorul de motoare electrice Electroturris şi producătorul de textile Imperial au disponibilizat câteva mii de oameni. Se estimează că în perioada 1990-1995, 6000 de locuitori din Turnu Măgurele şi comunele apropiate, care lucrau la întreprinderile amintite mai sus, şi-au pierdut locurile de muncă.[5]

Drobeta Turnu Severin - Dintr-un oraş puternic industrializat în epoca comunistă, Severinul s-a transformat într-un oraş aproape mort, cu câteva unităţi economice în agonie şi cu şomajul în floare. Rând pe rând aceste fabrici şi-au închis porţile fie pentru că nu au reuşit să se adapteze condiţiilor unei pieţe libere, fie din cauza privatizărilor dubioase. În aceste condiţii, severinenii au fost nevoiţi să plece în străinătate pentru un loc de muncă.[6]

Note[]

  1. Marea devalizare a industriei româneşti. Cum au ajuns ruine branduri comuniste din Iaşi precum Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete, 2 februarie 2015, Cezar Pădurariu, Adevărul, accesat la 9 august 2016
  2. Industria Iaşiului - ucisă, vinovaţii - de nepedepsit, 25 iunie 2012, Adevărul, accesat la 9 august 2016
  3. Marea devalizare a industriei bârlădene. Cum a fost vândută FEPA ‘74 unor afacerişti controversaţi, 2 februarie 2015, Sabina Ghiorghe, Adevărul, accesat la 9 august 2016
  4. FOTO Cum s-a schimbat Vasluiul în ultimii 25 ani: Judeţul sugrumat de sărăcie, în urma prăbuşirii industriei, 27 ianuarie 2015, Simona Voicu, Adevărul, accesat la 9 august 2016
  5. Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Teleormanul, un judeţ îmbătrânit, sărăcit şi depopulat, 27 ianuarie 2015, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 9 august 2016
  6. Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Severinul, un oraş al contrastelor, 27 ianuarie 2015, Alexandra Georgescu, Adevărul, accesat la 9 august 2016

Legături externe[]

Advertisement