Ștefan Alexiu

Acest articol a fost copiat de la Wikipedia, în timp ce se de discuta ștergerea. Decizia a fost ștergerea articolului. Consultați și Wikipedia:Ștefan Alexiu — Wikipedia:Wikipedia:Pagini de șters/Ștefan Alexiu

Ștefan Alexiu (7 septembrie 1900, Ploiești - 4 februarie 1969, Ploiești) a fost un poet și prozator român. A editat, împreună cu F. Voican, revistele „Crainicul” (1928-1929), „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). Redactor la „Gazeta învățătorilor prahoveni”, „Prahova noastră”.

Activitatea literară

Ștefan Alexiu a fost un poet de factură sămănatoristă, versurile sale sunt sincere și viguroase, de o vigoare argheziană. Ștefan Alexiu folosește motive tipic semănătoriste, precum idila rurală, nostalgia patriarhală, figuri voievodale, mai vizibile în Cântecele trecutului(1925) și Icoane (1938).

Proza este marcată de un realism brut și primitiv, atitudinea prozatorului fiind ostilă realității vremii. Necazuri, Răfuieli mărunte și Notele unui om necăjit lasă un gust amar.

A scris și literatură pentru copii, versificând basme, sau creând povestiri pentru copii (Taina împăratului, Banul de aur, Povestea lupului singuratic și alte povestiri). Acestea s-au bucurat de popularitate în epocă, fiind bine primite de diverși cititori.

Publicistica

• Cântecele trecutului, prefață de Paul I. Papadopol, Câmpina, 1925;
• Povestirile unchiului Stancu, 1929;
• Fals mandat de aducere, Ploiești, 1931;
• Taina împăratului (în colaborare cu F. Voican), București, 1933;
• Creionări, Ploiești, 1934;
• Banul de aur, Ploiești, 1935;
• La noi, la șezătoare, Ploiești, 1936;
• Misiunea învățătorului, Ploiești, 1937;
• Povestea lupului singuratic și alte povestiri, Ploiești, 1938;
• Icoane, Ploiești, 1938;
• Puiul de rouă, 1941;
• Un om al dracului, Ploiești, 1943.

Vezi și

Format:Ciot-scriitor-ro